Faci toate astea fara sa te gandesti prea mult la primul lucru care ti se cere sa-l scrii pe o foaie. Si e doar un gand, un sfert de dorinta, o idee sustinuta de putinele adevaruri pe care le cunosti. Si timpul trece si totul devine din ce in ce mai obscur. Nu stii ce vrei sa fii sau unde sa te duci, ce vrei sa faci si continui sa te gandesti. Literele standardizate se transforma putin cate putin in variante personalizate, compatibile cu felul in care gandesti, cu felul in care te porti, cu ceea ce consideri frumos. Si astepti. Mazgalesti cu pixul foi si te afisezi cat se poate de gol in fata persoanei pe care o consideri demna sa te vada prin prisma darelor de cerneala aruncate pe o foaie de hartie. Fara haine, fara parfum, fara limbaj corporal; doar litere scrise de mana si o idee de ce inseamna frumusetea.

Asa ca scriu. Scriu pentru intimitate si lupt sa ma vezi asa cum sunt. Litere alungite si citete, bucle rotunde si un tremurat aproape insesizabil atunci cand lucrurile pe care ti le scriu devin prea intense. Si fiecare virgula, fiecare punct, fiecare cuvant, fiecare linie ma reprezinta. Asa cum le-am scris, asa le vezi. Te invit sa ma citesti cat poti de bine pentru ca abia dupa 24 de ani printre oameni mi-am dat seama ce vreau sa fiu atunci cand o sa cresc mare.

Ma cheama Razvan si vreau sa-mi cunosti toate secretele, tot ce ma reprezinta, tot ceea ce sunt pentru ca doar asa simt ca pot deveni ceea ce mi-am dorit dintotdeauna. Om.