ciulini
Soarele apune si cerul devine sangeriu; dupa caldura din timpul zilei tot ce e viu incepe sa se trezeasca sfintind locul cu viata si mister. Drumul serpuieste gol si praful din spate este acolo ca un detinut condamnat la moarte de vantul care adie usor. Nu am timp sa ma grabesc si chior, asa cum sunt, nu pot vedea unde, sau daca, drumul asta de tara se va termina vreodata. Dar nu am timp sa ma ingrijorez, nu am timp sa ma gandesc pentru ca acum ma trezesc si eu.
Trezindu-ma usor, usor, respirand si gonind cu lene nu mai pot sa revin la starea dinainte si ma duc inainte, reflectia a ceea ce a fost luminand slab drumul din fata. Nu-mi trebuie decat ritmul molcom de jazz si tigara din scrumiera; traiesc un riff. Serpuiesc lin si respir ce a mai ramas din caldura, imi curat ochii cu ganduri curate si noi, cu sperante si dorinte realizabile. Cojesc pielea murdara de praful din spate si injur pe un ton deloc convingator.
Fumez cu sete si mi-e pofta de apa. Am baut odata o apa asa de buna... Nimic nu e mai bun decat apa aia. Sigur, poti sa gasesti o carte excelenta, sau un anumit tip de tigari care-ti incanta plamanii si ii minte frumos, poti sa gasesti o persoana pe care o vei iubi toata viata dar apa aia... Apa aia era curata si rece; nu atat de rece incat sa para violenta dar nici rece ca senzatia de cavou. Nu era racoritoare, ci hranitoare. Nu era plata, dar vie.
Ma cheama ceva in fata si ma duc. Ma duc cu incredere. Ma duc cat pot de repede si vreau, totusi, sa nu ajung prea curand acolo. Vreau, asa plin de praf si chior, sa mai beau o singura data apa aia. Vreau, inainte sa ajung, sa ma mai gandesc o data si sa ma mai intristez o data. Daca s-ar cumpara apa asta aici, ar fi vanduta ilegal la colt de strada de oameni care ar trebui sa se asigure ca esti singur.
Nu e vorba de iubire sau singuratate, regrete sau relatii neterminate; este vorba de egoism si implinire, este vorba de a renunta la tot ce ne face civilizati, la orice urma de altruism; ca sa bei apa aia trebuie sa renunti la omenie.
S-a dus de tot soarele si drumul inca ma incolaceste, ma intoarce si ma ameteste. Ma duc si nu stiu cand ajung. Vin si nu vreau sa ajung. Rad si scuip, am mainile arse si buzele ma ustura de la prea mult piper. Si totusi, nu mai sunt persoana care apoape a murit din cauza unei promisiuni. Las ciulinii sa ma omoare atunci cand este cazul.
Trezindu-ma usor, usor, respirand si gonind cu lene nu mai pot sa revin la starea dinainte si ma duc inainte, reflectia a ceea ce a fost luminand slab drumul din fata. Nu-mi trebuie decat ritmul molcom de jazz si tigara din scrumiera; traiesc un riff. Serpuiesc lin si respir ce a mai ramas din caldura, imi curat ochii cu ganduri curate si noi, cu sperante si dorinte realizabile. Cojesc pielea murdara de praful din spate si injur pe un ton deloc convingator.
Fumez cu sete si mi-e pofta de apa. Am baut odata o apa asa de buna... Nimic nu e mai bun decat apa aia. Sigur, poti sa gasesti o carte excelenta, sau un anumit tip de tigari care-ti incanta plamanii si ii minte frumos, poti sa gasesti o persoana pe care o vei iubi toata viata dar apa aia... Apa aia era curata si rece; nu atat de rece incat sa para violenta dar nici rece ca senzatia de cavou. Nu era racoritoare, ci hranitoare. Nu era plata, dar vie.
Ma cheama ceva in fata si ma duc. Ma duc cu incredere. Ma duc cat pot de repede si vreau, totusi, sa nu ajung prea curand acolo. Vreau, asa plin de praf si chior, sa mai beau o singura data apa aia. Vreau, inainte sa ajung, sa ma mai gandesc o data si sa ma mai intristez o data. Daca s-ar cumpara apa asta aici, ar fi vanduta ilegal la colt de strada de oameni care ar trebui sa se asigure ca esti singur.
Nu e vorba de iubire sau singuratate, regrete sau relatii neterminate; este vorba de egoism si implinire, este vorba de a renunta la tot ce ne face civilizati, la orice urma de altruism; ca sa bei apa aia trebuie sa renunti la omenie.
S-a dus de tot soarele si drumul inca ma incolaceste, ma intoarce si ma ameteste. Ma duc si nu stiu cand ajung. Vin si nu vreau sa ajung. Rad si scuip, am mainile arse si buzele ma ustura de la prea mult piper. Si totusi, nu mai sunt persoana care apoape a murit din cauza unei promisiuni. Las ciulinii sa ma omoare atunci cand este cazul.
5:43 PM
This comment has been removed by a blog administrator. top
5:47 PM
*scuipa* manca-mi-ai pula de troll top
9:34 PM
For all the trolls out there :)) top